Azi se incheie un capitol care oricum a duarat prea mult. Undeva, candva trebuia sa fie un stop, dar nu a fost. Cineva trebuia sa strige, nu sa zica ascuns dupa deget, ce era de strigat. Oricum, s-a spulberat ce era de spulberat, s-a ascuns ce era de ascuns, nu s-a facut nimic si s-a pierdut. Bineinteles, in sufletul meu ramane acel loc in care ma mai intorc uneori si acolo totul e inca viu, Si va ramane. Voi pastra acolo toate sentimentele astea fara nici un rost pe care le simt, o cutie mica de amintiri, cateva fraze demne de memorat. Am eliminat doar indiferenta tampita care si-acum ceva timp a distrus multe.
Am revenit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu