E trecut de miezul nopţii,iar eu incerc sa imi dau seama cum...si nu ştiu. Nu ştiu cum as putea sa-ti spun.
Cu toate aceste ziduri între noi,cu tot acest orgoliu, digul acesta care ne desparte si lasa inca sa alunece cuvinte nedorite prin găurile sale.
Cu toate astea...si multe altele cum as putea sa-ti zic ca imi lipseşti?
Cu toate amintirile care ne leagă si ne separa, ce ne provoaca zâmbete si le ucid pe buzele noastre, cu tot timpul sărac in minute si bogat in momente...frumoase si urâte...cu toate cum fac sa iti zic?
Cum sa iti zic ca mi-e dor de tine când eu te simt lângă mine, in sângele meu aproape?
Nu pot s-o fac...sau poate nu ştiu s-o fac. Dar o gîndesc des, o simt mereu.
Insa aici,acum pot sa-ti zic: Imi lipseşti!
