Cu fata intoarsa de la tine...

Cu fața întoarsă de la tine mă pierd din nou în visare.
Reneg dorul ce mușcă din mine, reneg tăcerea ce doare.
Și mă trezesc purtată de gânduri în mijlocul unui câmp de lalele
Ce tremură inundate în roșu aidoma viselor mele.

Pe buze imi tremură-rosu aprins,rătăcită de floare o petala
Și se-fioara șoapte nespuse, se topesc gânduri de ceară
Și aluneca de pe buze pe ochi, pe fața întoarsă spre soare.
Începe să bată un vant printre flori, mă-mbracă toată-n petale.

Și începe să plouă , pe piele mi-alunecă sferele calde
Ma-nfior pierdută-n visare. petalele cad, trupu-mi se zbate.
Mi-e frică de trezirea crudă, când o să piară și câmpul de lalele
Și-o să rămân doar eu, pe-aleea udă. Doar eu si visele mele.