Incerc sa ma concentrez,dar imi pierd concentrarea ori de cate ori o fac.
Simt din nou izvorul ala despre care vorbeam in posturile anterioare. Numai ca de data asta izvorul e fierbinte si se strange in colturile ochilor astepand-si indelunga revarsare.
Intrega zi am petrecut-o in lumea gandurilor. Le-am adunat,le-am amestecat...iar si iar fara a ajunge insa la o concluzie omogena.
E greu sa ai sentimente impotriva vointei tale,dar si mai greu e sa nu sti ce sa faci cu ele.
Si nu stiu de ce ...de ce raman fara pareri,intrebari sau indoieli. De ce simt doar o rana adanca undeva ascunsa atat de bine in mine incat nici eu nu o pot ajunge sa o vindec.
Simt ca ma cuprinde o liniste ciudata si ma trezesc privind in gol cu zeci de cuvinte si acorduri muzicale in cap. Si totusi e atata liniste si ordine in mintea mea! Numai in adancuri e furtuna.
Mi se impletesc fractiuni de fraze in minte,franturi de melodii,fragmente de conversatii si ordinea se pierde.
Eu insami ma simt pierduta! De mine de daja asta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu