De prin carti adunate ganduri in seri
in care nici vantul nu stie sa bata,
nici ceata pe ce ochi sa se lase,
nici tu mie ce-anume sa-mi ceri,
se-aduna taceri ce rasuna-n timpane
ca ecori de voci in munti goi,
ca flacara ce-ncet se strecoara
si se-ascunde sa nu fie stinsa de ploi.
Cu valuri ce lovesc cu furie in tample
si se revarsa domol prin ochi goi
odata plini de nimicuri marunte
de cafele , creioane si foi.
In seri in care ceasu-a tacut
si vremea nu mai e demult multa
tacerea ma umple. Ochii inchisi.
Privirea-ti tampla-mi saruta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu