27 aprilie 2012

Clopotnita din Mortegliano/ Il Campanile di Mortegliano

Clopotnita din Mortegliano
 Am profitat azi de timpul frumos si am iesit la o mica plimbare. Sub soarele dupa-amiezii clopotnita si Domul din Mortegliano mi s-au parut mai frumoase ca oricand; asa ca am zis ca nu ar strica si niste poze cu Domul si cea mai inalta "campanile" din Italia.
 
Clopotnita Domului din Mortegliano este cea mai inalta din Italia avand 113, 20 metri inaltime.
Ridicata intre 1957 si 1959 de catre Pietro Zanini, ea reprezinta simbolul Morteglianului, candva o zona agricola, acum centru rezidential.
Dupa mine, Domul din Mortegliano este spectaculos si de-o frumusete aparte.

Il Campanile di Mortegliano


Ho approfittato oggi di una bella giornata e sono uscita a fare una passeggiata.
Sotto il sole di pomeriggio il campanile del Duomo di Mortegliano mi e sembrato più bello che mai. Cosi ho detto che non sarebbe stata una brutta idea fare qualque foto con il capanile più alto di tutta l'Italia.

Il campanile di Mortegliano e il più alto d'Italia avendo 113,20 metri di altezza.
Eretto tra 1957 e 1959 da Pietro Zanini, lui rapprezenta il simbolo di Mortegliano, una volta zona agricola, adesso centro residenziale.
Secondo me, Il Duomo di Mortean e spetacolare e d'una bellezza a parte.









 







4 martie 2012

Primavara. Plimbare






Azi a fost o zi calduroasa si plina de toate frumusetile primaverii, asa ca am profitat si eu de cele 20 de grade Celsius si am iesit la o plimbarica prin oras.
Peste tot se simtea ca a venit in sfarsit primavara.
Am incercat sa surprind cate ceva din frumusetea orasului inverzit de primavara atat cat am apucat sa il explorez.











26 februarie 2012

Pregatiri de...primavara. Lumina si culoare






Am inceput pregatirile de primavara...si...nu numai de primavara ca anotimp.
Am inceput sa ma joc...cu focul...cu culoarea...cu lumina.
Ieri am prins doua raze si mi le-am lipit de frunte si obraji. Azi am luat alte doua si le-am rasucit pe degete.
Si noaptea mea e lunga, e alba, are lumina si culoare. Are parfum de fructe exotice.
Batrana mea camera foto nu a reusit sa prinda insa aceste poarfumuri de fructe si flori.

16 februarie 2012

VI. Fine

Azi se incheie un capitol care oricum a duarat prea mult. Undeva, candva trebuia sa fie un stop, dar nu a fost. Cineva trebuia sa strige, nu sa zica ascuns dupa deget, ce era de strigat. Oricum, s-a spulberat ce era de spulberat, s-a ascuns ce era de ascuns, nu s-a facut nimic si s-a pierdut. Bineinteles, in sufletul meu ramane acel loc in care ma mai intorc uneori si acolo totul e inca viu, Si va ramane. Voi pastra acolo toate sentimentele astea fara nici un rost pe care le simt, o cutie mica de amintiri, cateva fraze demne de memorat. Am eliminat doar indiferenta tampita care si-acum ceva timp a distrus multe.
Am revenit.

12 februarie 2012

Parlando di T.


E come insisteva che io scrivessi anche di questo sul blog ...eccomi! Certamente non ha tenuto conto del mio modo di essere ironico e così mi trovo qua,seduta sul divano pronta ad offrirle diciamo un "regalo avvelenato ".
Ha un modo di essere semplice e strano ( altrettanto come questa combinazione).
Ogni tanto  dimentica di ridere, certe volte dimentica di smetterla.
La sua acidità potrebbe misurare, su una scala da 1 a 10, leggermente 11.
Certe volte fa un caffè eccellente , altre volte ti rimane di traverso.
Dimentica facilmente e si ricorda difficilmente.
Critica sempre la poesia, il romantismo e in genere tutte le cose che accompagnano l'amore, però i suoi occhi azzurri sono ogni giorno che passa più sbiaditi per via delle lacrime versate per colpa dell'amore.
Mi vuole bene e tiene a me; solo che dimentica sempre di monstrarlo.
"Le esplorazioni" a Città Fiera devono cominciare alle 7 di mattina per poter tornare contenta a cena.
Al inizio non parlava, adesso non tace.
Ma nonostante tutto quello che mi intriga è la sua testardaggine.
Tuttavia anche io le voglio bene.E la mia amica strana;tutti abbiamo una amica strana...e lei è la mia.
Adesso mi chiedo se sono anch'io l'amica strana di qualcuno ?
Boh...certe volte meglio non saperlo.

9 februarie 2012

Opriti timpul!


O prima jumatate de zi minunata. Cu tot cu “soarele si luna si stelele si iarba” pe care le-a criticat atat, stiu ca ma admira. Asa cum si eu admir stanca neclintita ce pare a fi.
Nervi matinali. O cafea amaruie. O privire.Scortisoara. Rasete colorate. Un Verduzo. Lumina si caldura. Stafide dulci si aromate.

Intre bancile urate si vechi, stresul matinal si oamenii ingandurati se ascunde fericirea. Oricat ma intriga cu insensibilitatea sa , oricat ma face sa cred ca imi pierd timpul aiurea standu-i in companie, ma face mereu sa imi fie dor. Sa-mi fie dor de aceleasi chestii.
Am invatat sa merg inainte. Am gasit locul unde sa poposesc.

A doua jumatate. Soarele inca e pe cer. Prin ochelarii fumurii ochii mei incearca sa il imbratiseze.
Cafea cu multa spuma. Vanilie.Joe. Spriz Apperol.

Ma ridic peste tejghea. Ma pupa. Hmmm…Mango si papaya? Planuim sa ne vedem vineri. Inca mi-a ramas in nari parfumul.
Se lasa seara.Bate vantul. Suvite blonde de par mi se incurca in gene.Mar. Scortisoara. Cel mai dulce Pincher din lume. Il vreau!

Ma-ntorc acasa. Repornesc timpul.

7 februarie 2012

Nimic de spus...










N-a mai rămas nimic de spus
Eu m-am golit de gânduri.
Și-nnec acum ce-a mai rămas
În fraze puse-n rânduri.

Și doar suspinul îl mai las
O oră să m-aline
Cand ochiu-n noapte mi s-o-nchide
Eu voi uita de tine.

Am fost naivă, am greșit
Și-acum și-n alte rânduri
Și nu mai e nimic de spus
Eu m-am golit de gânduri.

Live, laugh, love

Live, laugh, love