Ochi si suflet

Te-ai privit pana acum de mii de ori. Si mai mult decat te-ai vazut, te-ai simtit. Ochii tai sunt lectie de bunatate. In ei se ascunde talcul atator suferinte. Intelepciunea iubirii. Bunatatea unui suflet. Sub pleoapele tale se odihneste femeia din tine. Cu sensibilitati si rautati nevinovate. Cu puritatea si pacatele ei. Cu incapatanarea si cumpatul ei. Cu tot paradoxul din tine. Dumnezeu le-a dat ingerilor ochi reci pentru a se apara, caci sufletul lor e atat de bland si cald si lipsit de orice urma de ostilitate, incat doar niste ochi de gheata i-ar putea ascunde. Doar niste ochi de gheata nu ar lasa oamenii rai sa desluseasca acel suflet sensibil.
Si totusi oameni rai reusesc sa ne patrunda in suflete. Aduc cu ei noroi, iar noi ramanem facand curat dupa ei. Singuri si fara nimic. Cu sufletul devastat si ingenunchiati.
Cu totii trecem prin asta. Dar oamenii buni reusesc sa se ridice, pentru ca ei nu si-au cladit fericiri pe nefericirea altora si nu raman fara temelie. Ei nu s-au adapostit sub sentimente false si nu vor ramane fara acoperis. Ei n-au pradat alte inimi, ci s-au construit singuri. Ei pot sa isi stearga lacrimile si pe fata inca uda sa lipeasca un zambet. Ei pot sa se ridice fara a ingenunchea in fata celui ce i-a ranit. Ei pot fi loviti si pot ierta si dupa a doua lovitura. Pot sa stea in tacere si totusi sa exprime atat de multe. Ei stiu sa te asculte, fara sa te judece. Ei pot locui in sufletul tau o vesnicie fara sa deranjeze sau sa murdareasca ceva. Ei te pot mangaia cu privirea fara a te atinge. Iar atingandu-te iti spulbera orice temere si tumult. Ei simt durerea ta ca si cum ar fi a lor si rana ta sangereaza si in ei. Ei nu te mint si chiar si cel mai dureros adevar al lor poate deveni alinare. Ei nu judeca dupa aparente, ci dupa sufletul lor, vazand bunatatea din fiecare.
Si chiar de sunt la pamant, ei se ridica pentru a alina un suflet drag, apoi se aseaza din nou sa-si planga durerea. Nu de oamenii sensibili trebuie sa ne temem. Ei nu ne-ar rani niciodata, caci ei stiu ce-i suferinta. Ci de cei ce nu stiu a plange, a asculta, simti sau atinge, ca la ei pustiul e prea mare si golul lor nu au cu ce-l umple.
Si daca ai putea dimineata sa-ti vezi sufletul in oglinda ai intelege de ce ai atatea lacrimi: pentru ca sufletul tau e atat de mare , ca da pe dinafara.

Cand traim prin ceilalti

Stoluri si goluri urca si coboara. Intrebarile mi s-au topit si am ramas doar cu raspunsurile.
Incerc in zadar. Adun cioburi din fericirile altora si cred ca lipindu-le imi pot construi propria fericire. Adun zambetul tau si zambetul ei si mi le lipesc. Imi stau ciudat si nu se potrivesc. Prin colturi se vede amaraciunea. Dar nu toti au ochi sa vada si nu toti cunosc. Doar mesterul ce mi-a creat zambetul reuseste sa le deosebeasca.
De o eternitate am anulat tristetea unor lipsuri cu bucuria celorlalti de a primi ceea ce imi lipsea. Am zambit strainilor atunci cand simteam ca am nevoie de un zambet, am imbratisat atunci cand imi doream sa ma pierd in bratele cuiva, am daruit o floare atunci cand vroiam sa primesc una, am daruit praline atunci cand vroiam praline,  am iubit atunci cand vroiam sa fiu iubita, am daruit fluturii mei atunci cand aveam nevoie de fluturi. Am trait prin altii. Si ochii mei furau pe nesimtite sclipiri din ochii lor.
Azi as vrea sa ii dau praline cu dragoste si-o floare, sa ii gatesc, sa ii fac un ceai, s-o strang cat pot de tare in brate, sa ii zic cat e de frumoasa, sa ii zic ca e speciala, sa-i desenez in minte cum o simt, cum o vad.
Ea nu mai vine, dar imi zambeste de la distanta. Si poate zambetul ei va potoli setea lipsurilor mele.

Lumină

Ca-n ziua cea dintâi te văd și-acum
Lumină a nebuniei -cea din urmă
Sub sclave stele, pe stăpân pământ
În razele tăcutei și păcătoasei Lună.

Pe chipul tău pictez păgân și roșu
Pocalul dragostei - prea golul si prea plinul
Să ți-l prăvăl pe buze mi-este imposibil
Și pensulele-njură în perii lor destinul.

Tăcerile ne prind și ne ucid în lanțuri
Cuvintele sub sabia libertății gem
Orbecăim în beznă prin ale iubirii șanțuri
Și îmbătați de gustu-i, mai continuăm să bem.

În vis eu te-am avut și-n vis ai sa rămâi
Lumină cea din urma, păcatul meu dintâi
Pe-altarul nebuniei de-o viață, te sacrific
Lumina mea dintâi, păcatul meu oniric.

Asediu

Găsindu-mă pe mine, ai rătăcit pe căi
Ca să-ți convingi orgoliul că poți avea de vrei
Și prin cuvinte goale să vezi dacă se poate
Să-asediezi cetăți cu ziduri dărâmate.
S-agăți stindardul alb pe inimi sângerânde
Ucise și-nviate de cete de nebuni
Și Dumnezeu să-mi fi, tu mai presus de toate
Și-iubirea să-mi sacrific pe-altaru-ți de minciuni.
Personaj ti-am fost, soldat strivit de pagini
Un act final pe-o scena in paragini
Căci scriitor de lacrimi cu har actoricesc
Ai desăvârșit prin mine romanul tău grotesc.

Toamna iernii

Printre grămezi de frunze și de fum
E iarăși toamnă și iarnă e pe drum
Mă-mbrac în vânt și ploi mă bat acum
Și în priviri am foc, în suflet e doar scrum.

Și mâinile-mi sunt crengi de viață obosite
Pe care vine iarna și mi le-mbracă-n alb
Și-ngheaţă gânduri de moarte încolțite
Se-adună și se sprijină pe tâmplă-ntr-un toiag.

Și vine totuși toamna și eu suspin a vară
Și-mi smulge de pe frunte 'ncleştate amintiri
Și vine iarna din zare-nvolburată
Cu flori de crin pe umeri și gheață in priviri.

Și-n cer e iarnă și de-al ei crivăţ constelații mor
Se-aruncă din cer aștrii, se sinucid în zbor.
Și s-au îmbolnăvit și zeii și Venere-i pe moarte
Că-i bocet după toamnă și iarnă-i peste toate.

Tăceri

Am adunat tăceri și-am strâns în brațe teama

ce prin lumini de foc m-a îndemnat să cuget

Și-n noaptea cea mai neagră am închis fereastra

Și lacăt am pus ușii ce dă la mine-n suflet.

Cu ceară am picurat, pecetluit păcate

le-am sigilat, legat pe toate laolaltă

În timp ce sculptorul nelegiut si-ngroapă

tacuta , resemnata și obosita daltă.

Și nici cuvinte nu mai tremură în ochi

când doar vedenii mai împăienjenesc privirea 

Și-n toate sunt tăceri, și răni sunt pe cuțite

În arsenal de arme s-a transformat iubirea.

Intr-o zi

Intr-o zi va fi ma voi trezi la opt si imi voi bea cafeaua la o masa de sticla, zambind. Intr-o zi voi purta panataloni cu o masura in minus. Intr-o zi voi pleca la munca zambind mandra de pe tocurile mele cui. Intr-o zi telefonul meu va invata sa sune. Intr-o zi voi merge la Opera si voi plange. Intr-o zi imi voi conduce prietena la aeroport. Intr-o zi voi merge la Teatru si voi rade. Intr-o zi voi crede in semne. Intr-o zi biblioteca mea va fi plina, iar scaunul din stanga mea nu va fi gol. Intr-o zi voi picta iar. Intr-o zi voi purta camasi albe. Intr-o zi voi iubi.Intr-o zi imi voi semna cartea. Intr-o zi va fi acolo. Intr-o zi ma voi aseza pe podea, voi manca inghetata si ma voi uita zambind la “Love in the afternoon”. Intr-o zi voi calarii. Intr-o zi nu voi avea orgoliu. Intr-o zi voi desena cu drag. Intr-o zi va fi zapada, prajituri in cuptor si Frank Sinatra. Intr-o zi nu voi mai mintii.

Intr-o zi, acum trag jaluzelele. E noapte.