Nota

In autobuz, cu soarele ce imi mangaia fata si imi dadea o doza neasteptata de serenitate, ma trezesc gandindu-ma la tine. La cat am tinut la tine. Nu ca acum nu as mai tine, dar nu suficient. Nu mai tin suficient de mult ca sa te iau cu mine peste tot. Nu suficient ca sa te simt urmarindu-ma in gandurile mele in timp ce merg linistita pe strazi sau fac piata. Nici macar cand fac dus nu te mai simt in spatele perdelei, cuminte, asteptand sa ies pentru a ma urmarii in fiecare colt al casei, bine ascuns in gandurile mele.
Si tineam atat de mult pana a te simti respirand in spatele meu cand mie mi se taia respiratia.

M-am eliberat!

Scrisoare

Si de ce ai avea nevoie de mine? Un suflet curat nu sunt. Si nici la osanda nu-s pregatita sa merg.

Sa-ti scriu poeme in ceas de seara? Alternative ai cu carul. Sa iti pictez chipul necunoscut? Cum as putea sa ma incumet? Mai am rost, mai am suflare, mai am suflet si dorinte. Mai am timp si nu putin. Mai am timp sa ma pripesc, mai vreau ani sa mai gresesc. Si sa repar. Si sa invat.

Mai vreau sa simt, sa vad, s-aud. Sa scald dimineti in cesti de cafea. S-arunc zile in cercuri de fum. Sa-ntrec copaci verzi si tristi. Sa mangai foile ingalbenite de vreme ale unei carti. Sa pierd ore cu nimicuri. Sa ma afund in vise si sa trag de ele pana in acele dimineti pe care le innec in cafele.

Nu-s in robie. Nu de eliberare am nevoie. Mai da-mi timp. Acel timp a carui roaba sa fiu si sa cer eliberare.

Nu plec! Nu vin! Mai da-mi timp!

Se-aduna taceri

De prin carti adunate ganduri in seri

in care nici vantul nu stie sa bata,

nici ceata pe ce ochi sa se lase,

nici tu mie ce-anume sa-mi ceri,

se-aduna taceri ce rasuna-n timpane

ca ecori de voci in munti goi,

ca flacara ce-ncet se strecoara

si se-ascunde sa nu fie stinsa de ploi.

Cu valuri ce lovesc cu furie in tample

si se revarsa domol prin ochi goi

odata plini de nimicuri marunte

de cafele , creioane si foi.

In seri in care ceasu-a tacut

si vremea nu mai e demult multa

tacerea ma umple. Ochii inchisi.

Privirea-ti tampla-mi saruta.

Gramezi de ganduri

Te-am recunoscut printre gramezi de ganduri
Ti-am auzit tacerea in cuvinte goale
Ti-am mangaiat tampla in atatea randuri
Si sufletul-ti l-am leganat in palme.

Ti-am citit pe buze, in ochi, in gand, pe frunte
Ti-am imaginat vocea in ecouri reci
Ti-am ratacit durerea departe intr-un munte
Strecurand dorinte printre cuvinte seci.

Mi-am daruit momente de strana incantare
La care m-am supus asemeni unui rob
Si in robie sufletu-mi mai cauta scapare
Rupandu-se de minte, de mine si de tot.

Mi-am faurit castele pe vorbe reci si surde
In care-am innecat ades simtiri de foc
Si nu mai stiu acum nici cum, nici cand, nici unde
Caci printre ele astazi eu nu mai imi gasesc loc.

,

Noii bloggeri

Si s-a intamplat ceea ce imi era frica ca se va intampla: blogurile au ajuns pe mana copiilor. Si din pacate nu vorbesc de copii olimpici, genii din fasa sau cu un precoce si pronuntat spirit civic, ci de ai nostri "teenager" rasi in cap, pe cap si de pe listele de admitere de la licee care sunt revoltati pe probleme nu sociale, ci de socializare: Facebook, Instagram, Yahoo etc. Apropo de teenager: pe vremea mea erau copii, copii si-atat. Adica nu reusesc sa imi aduc aminte vreo data cand tata sa ma certe, iar mama sa ii zica "Andrei las-o ca e si ea teenager si are hormonii incinsi", exista doar "Lasa-o ca-i copil si n-are minte". Oricum, depasind subiectul "Cum sa vorbim cool si cum sa vorbim demodat" revin la indignarea mea cu blogul ajuns unde nu trebuie. Vom intalni la tot clickul bloguri gen OtravaPentruCaine sau NarutoBlog ca bloguri de "news"(incep sa ma adaptez) sau pentru cei mai romantici vom intalni si formaturi ca Al3x V3ata M3a sau T3 iub3sc Din corazon. Bagajul informational din aceste bloguri e mare, de exemplu eu am invatat ca Ily nu repreinta o marca de cafea scrisa din greseala cu un singur "l" sau mai stiu eu ce, ci un simplu si romantic I love you. I-am zis si eu sotului Ily iar el mi-a raspuns sec "Lavazza";am imbatranit. Cu reflexele amortite admit doar ca ma sperie noua generatie.

Nu am uitat...

Ieri te-am sunat. De doua ori. In locul vocii tale am auzit doar cum ca nu esti "disponibila momentan" si sa revin mai tarziu. Sper ca nu e prea tarziu. E "doar" 00:40, dar vreau sa-ti spun ca am revenit. Si inca ceva... Da. Am revenit sa iti spun ca nu imi pare rau ca nu ti-am zis sambata ca esti frumoasa si ca zambetul tau din acea poza era minunat; asa am descoperit ca de fiecare data, in orice zi zambetul tau e minunat si ca tu esti mereu frumoasa. Atat de frumoasa incat chiar daca nu te vad...te simt!
Kilometrii...Of! Kilometrii nu au nimic si nu sunt ei de vina daca cuvintele sunt prea sarace ca sa exprime locul tau in viata mea!
Mi-e si rusine sa le las sa se insiruie, sa se adune si sa exprime in modul cel mai banal faptul ca picioarele tale, pe care acum le ti obosite sub birou in timp ce citesti, acele picioare m-au leganat uneori, iar acele degete care se odihnesc pe mouse mi-au sters deseori lacrimile. Vezi...cuvintele sunt goale. Nu au in ele amintirea inelului cu doua inimioare pe care mi l-ai cumparat cand eram mica, nici amintirea datilor cand te sunam ca imi era rau cand eram mare.
Si vezi tu...nu sunt capabile sa descrie asa de vie si de stralucitoare cum mi se deruleaza in minte imaginea ta in fata oglinzii. Fata ta frumoasa de femeie aplicand cu grija fondul de ten...si fata mea de copila cu gura cascata visand sa fiu ca tine: o fata cu parul magic al carui forma si culoare e in continua schimbare, cu ochi mari si calzi care sa straluceasca de fiecare data cand zambesc asa cum fac ai tai!
Si cum sa las cuvintele sa se insiruie intr-un te iubesc banal cand bratele tanjesc sa te cuprinda si sa te stranga atat de tare incat sa intelegi NU ca te iubesc, ci CAT de mult!
Si stiu ca am intarziat. Dar n-am uitat. Si stiu ca esti acolo...si ti-e dor...iar eu aici ma simt cu un colt de suflet in minus fara voi,fara tine.
Si iti voi spune acum acel La multi ani de paravan al atator sentimente dureroase de iubire si dor si iti voi ura din tot sufletul sa fi sanatoasa si iubita...de toti asa cum esti de noi!

Imi lipsesti!

Azi mi-am amintit de tine. Era cald. Soare. Terasa aproape goala. Mi-am amintit ochii tai albastrii, mainile tale deloc feminine, dar care stiau sa ma aline chiar si atunci cand nu ma atingeau. Mi-am amintit parul tau alb pe care ti-l pieptanam in fiecare duminica. Pe fundal se aude Wish you were here- Pink Floyd. Imi aduc aminte si promisiunile tale in van. Imbratisarea ta ultima data cand ne-am vazut. Certitudinea ca ne vom revedea, dar nu prea curand. Ridurile tale pe care le mangaiam. Imi lipsesc. Toate imi lipsesc. Greselile mele. Procese de constiinta. De as fi stiut, oare cum as fi facut? Dar stiam. Era singurul lucru cert. Imi lipsesti. Doamne, cat imi lipsesti! Vorbele tale de dojana. Iubirea ta nespusa. Poate nu existau destule cuvinte sa o poti descrie. Inima ta mare...ai luat-o cu tine. Plus jumate din a mea. Protectia ta. Cat imi lipseste! Evit sa ma gandesc prea des la tine. Nu ca mi-ar face rau, nu ca nu te-as iubi, nu ca te-am uitat, dar tu inca esti. E o contradictie. Daca m-as gandi as trimite la razboi milioane de ganduri si sentimente. Tu esti. Esti inca acolo. Nu doar in rama roz de pe noptiera mea. Esti acolo.....sunt eu cea care a uitat sa te mai viziteze. Imi lipsesti. Doamne cat imi lipsesti! Si te iubesc! Doamne cat te iubesc bunica!