Nota

In autobuz, cu soarele ce imi mangaia fata si imi dadea o doza neasteptata de serenitate, ma trezesc gandindu-ma la tine. La cat am tinut la tine. Nu ca acum nu as mai tine, dar nu suficient. Nu mai tin suficient de mult ca sa te iau cu mine peste tot. Nu suficient ca sa te simt urmarindu-ma in gandurile mele in timp ce merg linistita pe strazi sau fac piata. Nici macar cand fac dus nu te mai simt in spatele perdelei, cuminte, asteptand sa ies pentru a ma urmarii in fiecare colt al casei, bine ascuns in gandurile mele.
Si tineam atat de mult pana a te simti respirand in spatele meu cand mie mi se taia respiratia.

M-am eliberat!