Imi lipsesti!

Azi mi-am amintit de tine. Era cald. Soare. Terasa aproape goala. Mi-am amintit ochii tai albastrii, mainile tale deloc feminine, dar care stiau sa ma aline chiar si atunci cand nu ma atingeau. Mi-am amintit parul tau alb pe care ti-l pieptanam in fiecare duminica. Pe fundal se aude Wish you were here- Pink Floyd. Imi aduc aminte si promisiunile tale in van. Imbratisarea ta ultima data cand ne-am vazut. Certitudinea ca ne vom revedea, dar nu prea curand. Ridurile tale pe care le mangaiam. Imi lipsesc. Toate imi lipsesc. Greselile mele. Procese de constiinta. De as fi stiut, oare cum as fi facut? Dar stiam. Era singurul lucru cert. Imi lipsesti. Doamne, cat imi lipsesti! Vorbele tale de dojana. Iubirea ta nespusa. Poate nu existau destule cuvinte sa o poti descrie. Inima ta mare...ai luat-o cu tine. Plus jumate din a mea. Protectia ta. Cat imi lipseste! Evit sa ma gandesc prea des la tine. Nu ca mi-ar face rau, nu ca nu te-as iubi, nu ca te-am uitat, dar tu inca esti. E o contradictie. Daca m-as gandi as trimite la razboi milioane de ganduri si sentimente. Tu esti. Esti inca acolo. Nu doar in rama roz de pe noptiera mea. Esti acolo.....sunt eu cea care a uitat sa te mai viziteze. Imi lipsesti. Doamne cat imi lipsesti! Si te iubesc! Doamne cat te iubesc bunica!