12 mai 2015

Dependenţi de suflete


De cele mai multe ori, deşi liberi, sufletul nostru e prizonier - al altui sau altor suflete, al temerilor şi constiintei noastre, prizonier în trecutul nostru sau dizolvat într-un viitor planificat, incert.
E dependent de cei pe care îi găzduieşte, le e dator, iar uneori este el insuşi parte a acelor suflete.
Sunt oameni speciali pe care îi întâlnim şi în jurul lor ne construim pe noi, persoane atât de speciale încât întregul nostru univers se raportează la ei.
Persoane care intră în viaţa noastră ca o ploaie caldă de vară care ne mângâie sau ca o furtună care ne trezeşte din amorţeală , ca apoi să ne umple sufletul cu soare.
Oameni care au fost acolo şi ne-au ţinut de mână când am căzut cu riscul de a fi traşi şi ei odată cu noi în prăpastie, care uneori ne cunosc mai bine decât ne cunoaştem noi şi ştiu că ne vom ridica chiar şi atunci când credem că e imposibil.
Persoane care ne-au pus pe un piedestal în viaţa lor, persoane care nu uită să ne arate zilnic cât însemnăm pentru ele, cât de minunaţi suntem, care ne mulţumesc atunci când le aducem fericire şi ne răsplătesc toată iubirea cu care le umplem sufletele.
Sunt oameni care ne ajută să creştem , să ne dezvoltăm , să evoluăm. Oameni care cred în noi şi care ne susţin, care ne provoacă şi de la care avem permanent de învăţat. Persoane de care nu ne vom putea rupe vreodată, căci ei ne-au fost trepte în urcarea noastră, verigi ale evoluţiei noastre ca oameni, cărămizile de la baza a tot ceea ce suntem şi vom fi.  Ei au fost acolo de la început şi vor fi până la sfârşit, într-un timp infinit de care vom uita să mai ţinem cont.
Mulţi oameni ne pătrund în suflet şi de fiecare ne leagă ceva: de la lanţuri subţiri sau groase de amintiri,iubire, respect până la cordoane ombilicale imposibil de tăiat vreodată.
Sunt oameni care depind de noi şi noi de ei, iar atât timp cât ei există în sufletul nostru, nu vom putea decide independent de ei. Vom rămâne acolo de unde am vrea să plecăm şi vom pleca de acolo unde am vrea să rămânem, pentru a nu răni, pentru a nu fi ingraţi, pentru a nu ne pierde sufletul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Live, laugh, love

Live, laugh, love