Timp

Ceva se-ntamplă cu mine,
Ceva se-ntamplă cu noi.
Ceva se-ntamplă căci timpul
nu îl mai pot întoarce înapoi.

Rămân pierdută, blocată de ziduri
Într-un univers rece și gol
Desprins din vârtejuri de timpuri
ce se scufundă-ncet în nămol.

Și glasuri nu-mi mai ajung la urechi
Și ochii nu-ți mai văd ca-nainte
și timpul nu ne ajută deloc
și lumea întreagă ne minte.

Și tu rămâi între versuri,
între tăcere și rugă,
speranța și falsă durere

și timpul nu mai vrea să te-audă.

Și cât miste și câtă durere
Și freamăt și zbucium ascunzi
Și ea nu va mai fi azi acolo

să mai citeasca în ochii tăi uzi.

Și peste noi nu mai plouă cu timp
nu ne mai pierdem în sfere rotunde
Si doar de lume, în ochi străini
acum ne mai putem ascunde.