Perechi de pasi

Privesc pierdută-n depărtare
căutând în toate-un sens.
Găsesc doar noţiuni bizare,
concepte de neînţeles.

Privesc aproape, în jurul meu,
prin ochi cu pleoapele-amorţite
Văd suflete de piatră reci
şi-ale lor muze adormite.

Privesc inimi ce se-adună
sub albastrul lunii mai
şi din două se fac una
transformând iadul in rai.

Privesc paşi ce se încurcă
în perechi, doi câte doi.
Privesc persoane-mpingând timpul
sau tragându-l înapoi.

Privesc în mine căutând
un ciob în plus de nemurire
sau orice ar putea aduce
cu-ntâia soarelui sclipire:
un zâmbet cald, decolorat
de-o fericire prea arzândă
un ciob de sentiment uitat
între lumina şi umbră.

Un suflet care s-ar uni
cu inima-mi frântă şi oarbă,
doi paşi ce nu s-ar despărţi
de-ai mei în briza mării caldă.