Lumină

Ca-n ziua cea dintâi te văd și-acum
Lumină a nebuniei -cea din urmă
Sub sclave stele, pe stăpân pământ
În razele tăcutei și păcătoasei Lună.

Pe chipul tău pictez păgân și roșu
Pocalul dragostei - prea golul si prea plinul
Să ți-l prăvăl pe buze mi-este imposibil
Și pensulele-njură în perii lor destinul.

Tăcerile ne prind și ne ucid în lanțuri
Cuvintele sub sabia libertății gem
Orbecăim în beznă prin ale iubirii șanțuri
Și îmbătați de gustu-i, mai continuăm să bem.

În vis eu te-am avut și-n vis ai sa rămâi
Lumină cea din urma, păcatul meu dintâi
Pe-altarul nebuniei de-o viață, te sacrific
Lumina mea dintâi, păcatul meu oniric.

Asediu

Găsindu-mă pe mine, ai rătăcit pe căi
Ca să-ți convingi orgoliul că poți avea de vrei
Și prin cuvinte goale să vezi dacă se poate
Să-asediezi cetăți cu ziduri dărâmate.
S-agăți stindardul alb pe inimi sângerânde
Ucise și-nviate de cete de nebuni
Și Dumnezeu să-mi fi, tu mai presus de toate
Și-iubirea să-mi sacrific pe-altaru-ți de minciuni.
Personaj ti-am fost, soldat strivit de pagini
Un act final pe-o scena in paragini
Căci scriitor de lacrimi cu har actoricesc
Ai desăvârșit prin mine romanul tău grotesc.

Toamna iernii

Printre grămezi de frunze și de fum
E iarăși toamnă și iarnă e pe drum
Mă-mbrac în vânt și ploi mă bat acum
Și în priviri am foc, în suflet e doar scrum.

Și mâinile-mi sunt crengi de viață obosite
Pe care vine iarna și mi le-mbracă-n alb
Și-ngheaţă gânduri de moarte încolțite
Se-adună și se sprijină pe tâmplă-ntr-un toiag.

Și vine totuși toamna și eu suspin a vară
Și-mi smulge de pe frunte 'ncleştate amintiri
Și vine iarna din zare-nvolburată
Cu flori de crin pe umeri și gheață in priviri.

Și-n cer e iarnă și de-al ei crivăţ constelații mor
Se-aruncă din cer aștrii, se sinucid în zbor.
Și s-au îmbolnăvit și zeii și Venere-i pe moarte
Că-i bocet după toamnă și iarnă-i peste toate.

Tăceri

Am adunat tăceri și-am strâns în brațe teama

ce prin lumini de foc m-a îndemnat să cuget

Și-n noaptea cea mai neagră am închis fereastra

Și lacăt am pus ușii ce dă la mine-n suflet.

Cu ceară am picurat, pecetluit păcate

le-am sigilat, legat pe toate laolaltă

În timp ce sculptorul nelegiut si-ngroapă

tacuta , resemnata și obosita daltă.

Și nici cuvinte nu mai tremură în ochi

când doar vedenii mai împăienjenesc privirea 

Și-n toate sunt tăceri, și răni sunt pe cuțite

În arsenal de arme s-a transformat iubirea.

Intr-o zi

Intr-o zi va fi ma voi trezi la opt si imi voi bea cafeaua la o masa de sticla, zambind. Intr-o zi voi purta panataloni cu o masura in minus. Intr-o zi voi pleca la munca zambind mandra de pe tocurile mele cui. Intr-o zi telefonul meu va invata sa sune. Intr-o zi voi merge la Opera si voi plange. Intr-o zi imi voi conduce prietena la aeroport. Intr-o zi voi merge la Teatru si voi rade. Intr-o zi voi crede in semne. Intr-o zi biblioteca mea va fi plina, iar scaunul din stanga mea nu va fi gol. Intr-o zi voi picta iar. Intr-o zi voi purta camasi albe. Intr-o zi voi iubi.Intr-o zi imi voi semna cartea. Intr-o zi va fi acolo. Intr-o zi ma voi aseza pe podea, voi manca inghetata si ma voi uita zambind la “Love in the afternoon”. Intr-o zi voi calarii. Intr-o zi nu voi avea orgoliu. Intr-o zi voi desena cu drag. Intr-o zi va fi zapada, prajituri in cuptor si Frank Sinatra. Intr-o zi nu voi mai mintii.

Intr-o zi, acum trag jaluzelele. E noapte.

A putea sau a nu fi?

Nu mereu putem alege si nu orice alegem poate tinde sa ne lege. Putem opta, putem protesta, ne putem razvrati, gandi, razgandi, lamenta, ridica doar pentru a cadea din nou.

Putem striga sau tipa printre dinti, putem crede in Dumnezeu, putem da vina pe Sfinti, putem lupta, infrange sau pierde, putem ierta, uita, ne putem razbuna.

Ne putem trezi in fiecare dimineata Zen si adormi seara de seara intrebandu-ne "de ce bem?".

Putem aprinde focuri de tabara in inimi sau putem incedia iubiri, putem pleca, putem venii, putem fi copii adulti sau adulti copii.

Putem zi de zi sa-nduram, sa speram , sa juram, sa-njuram.

Putem cauta ce n-am avut niciodata, putem gasi sau putem pierde tot ce am avut vreodata.

Putem dispera, ne putem plange mereu de altceva, putem crede in liniste, fericire , iubire, ne putem insela.

Putem avea incredere oarba si putem orbi in numele increderii.

Ne putem crede perfecti, defecti, directi, prepotenti, indiferenti.

Putem tot, dar nu vedem nimic sau vedem tot si nu putem face nimic.

Timp

Ceva se-ntamplă cu mine,
Ceva se-ntamplă cu noi.
Ceva se-ntamplă căci timpul
nu îl mai pot întoarce înapoi.

Rămân pierdută, blocată de ziduri
Într-un univers rece și gol
Desprins din vârtejuri de timpuri
ce se scufundă-ncet în nămol.

Și glasuri nu-mi mai ajung la urechi
Și ochii nu-ți mai văd ca-nainte
și timpul nu ne ajută deloc
și lumea întreagă ne minte.

Și tu rămâi între versuri,
între tăcere și rugă,
speranța și falsă durere

și timpul nu mai vrea să te-audă.

Și cât miste și câtă durere
Și freamăt și zbucium ascunzi
Și ea nu va mai fi azi acolo

să mai citeasca în ochii tăi uzi.

Și peste noi nu mai plouă cu timp
nu ne mai pierdem în sfere rotunde
Si doar de lume, în ochi străini
acum ne mai putem ascunde.