Printre cercuri de fum, străzi prăfuite, cafele aburinde, întrebări
fără răspunsuri, acţiuni premeditate, vorbe aruncate, sentimente
sufocate, lacrimi uscate. O altă zi. Ne pierdem în nimicuri. Ne regăsim
în cotidian. Ne pierdem esenţa făurind defecte. Judecam orbiţi de
aparenţe şi orgoliu. Iubim lipsiţi de sentiment. Împachetam cuvinte
goale în hârtii colorate. Înecăm indiferenţa în pahare murdare. Ne
zbatem între ziduri de frică şi frustrare. Întrerupem tăcerea cu gânduri
zgomotoase. Respirăm praf şi praful se aşează peste tot: pe ochi, pe
buze, pe suflet. Nu mai vedem, nu mai vorbim, nu mai simţim.
Plecăm ca să venim. Citim ca să ne refugiem. Mâncăm ca să supravieţuim.
Vorbim ca să sufocăm gânduri.
Dimineţi, alarme, aşternuturi obosite, feţe plictisite, cuvinte
reciclate, sentimente sparte, cafea, insomnii. O altă zi.
Stăm la coadă să trăim ca la un semafor defect. Murim înainte să fi
trăit..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu