Mă voi ierta...

Mă voi ierta pentru momentele în care nu am iubit şi nu am apreciat frumosul. Pentru momentele în care nu m-am bucurat de viaţă, de flori, de razele soarelui. Pentru momentele în care am intors spatele celor ce aveau nevoie de mine, preferând sa rămân inerta, in loc sa ofer sprijin şi alinare, o vorbă bună şi o îmbrăţişare. Mă voi ierta pentru că am trădat încrederea celor din jur, pentru că am alungat persoane şi am înşelat aşteptări. Pentru că am purtat măşti şi de prea puţine ori am lăsat să se vada ceva dincolo de ele.

Mă voi ierta pentru că mi-am construit ziduri care să îmi apere sufletul şi vulnerabilitatea, ţinându-i astfel afară şi pe cei de care sufletul meu avea nevoie, privându-l de iubire şi înţelegere, bunătate şi sprijin.

Mă voi ierta că am urât şi judecat persoane dupa aparenţe, că am rănit prin acuze, că am fost uneori nedreaptă şi am condamnat.

Mă voi ierta că m-am judecat prea aspru de multe ori şi m-am pus singură la zid. Mă voi ierta că nu m-am apreciat la adevarata valoare şi am lăsat oameni mici să se ridice coborându-mă pe mine.

Ma voi ierta că mi-am greşit de atâtea ori, alegând cu mintea şi ignorând sufletul. Pentru momentele de confuzie în care nu am ştiut să aleg pentru mine, rătăcind între căi şi împărţindu-mă între persoane care nu meritau toată frământarea mea.

Mă voi ierta că n-am ştiut să aleg oameni, că n-am ştiut să mă aleg pe mine. Că am plâns în faţa celor care nu ar fi trebuit, de fapt, să intre în sufletul meu. Mă voi ierta că am insistat să bat la uşi la uşi demult închise. Că am cedat atunci când trebuia să fiu fermă, că am fost fermă atunci când trebuia sa cedez.

Mă voi ierta că nu am încercat destul, că am abandonat lupte înainte de a le începe.

Mă voi ierta că m-am luptat cu mine pentru persoane care n-ar fi luptat vreodată pentru mine.

Mă voi ierta pentru a putea trăi cu mine, pentru că am adunat noroi şi diamante care acum mi se amestecă în suflet ştirbindu-i strălucirea. Pentru a fi eu şi a mă putea din nou privi. Pentru că regretele sunt cel mai greu bagaj cu care poate un om porni la drum; cu privirea în pământ şi îngenuncheaţi de greutatea lor, nu mai vedem frumosul din viaţa noastră, nu mai vedem nici oameni, nici soare, ci doar pământul în care ne afundăm.

Mă voi ierta pentru a termina. Mă voi ierta pentru a începe.