Printre grămezi de frunze și de fum
E iarăși toamnă și iarnă e pe drum
Mă-mbrac în vânt și ploi mă bat acum
Și în priviri am foc, în suflet e doar scrum.
Și mâinile-mi sunt crengi de viață obosite
Pe care vine iarna și mi le-mbracă-n alb
Și-ngheaţă gânduri de moarte încolțite
Se-adună și se sprijină pe tâmplă-ntr-un toiag.
Și vine totuși toamna și eu suspin a vară
Și-mi smulge de pe frunte 'ncleştate amintiri
Și vine iarna din zare-nvolburată
Cu flori de crin pe umeri și gheață in priviri.
Și-n cer e iarnă și de-al ei crivăţ constelații mor
Se-aruncă din cer aștrii, se sinucid în zbor.
Și s-au îmbolnăvit și zeii și Venere-i pe moarte
Că-i bocet după toamnă și iarnă-i peste toate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu